un calendar

atârnat în perete
chiar şi cu gagici goale
înseamnă că
moartea se apropie
numărând

linia albă continuă

separă
două sensuri de mers
dreapta de stânga
luciditatea de nebunie
moartea de viaţă

dacă privim cu atenţie
descoperim una înşirată în fiecare om

cei mai poeţi merg pe ea

efortul de a fi om

îl faci doar atunci
când se deschide mama.
îţi iei prima palmă
şi devii orice altceva

câinele de pază al lumii

s.u.a., o.n.u., n.a.t.o.
banca mondială, greenpeace?
nu
bila minusculă din vârful pixului

de ce mor îngerii

de alergie
la puf
sau
la mizeria din spitale
sau
pentru că îi lăsăm să zboare prea puţin
în vieţile noastre

ldp - în aer liber

nu curge nimic mai frumos pe lumea asta
ca hainele de pe trupul tău
nu se compară nimic cu zborul
dantelelor galben-aurii până la picioarele mele.
trunchiul umed legănat de cea mai suavă adiere
unde reptilele dorinţei născocesc cărări nebănuite
culmile rotunde văile întunecate
mirosul de pământ reavăn şi viaţă lăuntrică
umărul gol păsările părăsind pletele
aburul dulce-acrişor al respiraţiei tihnite
animalele flămânde libere în alergare
pe oasele albe lungi ca nişte fluiere

ah, cât iubesc pădure toamna

ldp - doar pe clapele albe

în liniştea de după
miroase a nou a efort
aprind o ţigară.
mă doare fiecare muşchi
îmi tremură fiecare nerv
zâmbesc
culeg cu limba un strop de transpiraţie
întind mâna şi o mângâi pe spate.
sunt satisfăcut
mi-am schimbat canapeaua